ea:….
el: esti draguta…
ea: mersi
si se vede o fericire care ascunde acea tristete din privirea ei.
ea: vream sa te intreb daca vrei sa mergi cu mine..
el: bineinteles!…unde?
ea sare in bratele lui
ea: oriunde! oricand! nu conteaza oriunde unde putem fi numai noi doi fara nimeni si nimic sa nu ne intereseze de nimeni..
el: oricand!
ea: nici nu stii cat ma bucur ca ai zis ca da…
el: si eu ma bucur ca mai intrebat…
incep sa se plimbe sub reflexia lumii din apa limpede….el sare pe pietre face diferite fete….o ia in brate si o saruta…fuge pe langa ea….danseaza…o ia de mana si o invarte…ii povesteste diverse lururi…
ea zambeste…ii povesteste si ea diferite chestii…il mai “bate” din cand in cand…se sperie cand sare de pe o piatra pe alta…ii pune mana pe obraji cand il saruta…si danseaza cu el…
el i ofera geaca lui si se plimba si se alinta sub vazul lunii si a copacilor batrani care probrabil au vazut sute de mii de povesti de dragoste…
ea: ma conduci acasa?
el: de ce pui intrebari la care deja stii raspunsul?
ea: sa mergem
merg prin centrul vechi al orasului din care nu au mai ramas decat cladirile parasite si cateva cofetarii care au rezistat dealungul anilor….
ea: unde te duci?
el: pana aici..stai ca vin repede
traverseaza repede printre cateva masini care il clacsoneaza si aproape il calca si se opreste la o babuta batrana cu care vorbeste putin si batranica se intoarce si ii ofera ceva din casuta din spatele ei.
vine repede inapoi cu mainile la spate si cu un zambet destul de dragut pe fata…
ea: ce ai acolo
el: un mic cadou! uite!
ea zambeste si din nou fata i se insoreste la vederea cadoului…
ea: nu trebuia!
el: ba da! si ii zambeste trebuie de cate ori simt eu…
ce doi continua sa mearga pe drumul usor luminat si lasa in spate batranica si casuta ei pe care scria pe un panou vechi si prafuit dar inca descifrabil “florarie” cu litere mijlocii si rosii.
trecand pe alocuri unde nu este lumina ea il strange de mana mai tare semn ca se teme putin si il mai saruta din cand in cand la intuneric…
ajung in fata casei fetei….
el: chiar aveam nevoie de asta
ea: si eu si ma bucur enorm ca ia venit
si saruta dar cand deschide ochii…o vede pe ea ingirjorata
el: ce sa intamplat?
ea: vei fi aici si maine?
el: am fost aici atatia ani…doar ca tu nu mai vazut…
ea: imi pare rau…
el: nu e nimic…nu vreau sa mai fii ingrijorata cand esti cu mine…nimic rau nu ti se va intampla si nimeni nu te va rani…
ea: nu stiu asta si nu pot fi sigura de asta…dar o simt…. si e deajuns
se saruta iar o mai face sa zambeasca o singura data si se despart dar el mai sta in fata blocului 5 min ca sa fie sigur ca a ajuns acasa in regula si pleaca imediat ce vede lumina aprinsa la etajul 1….
“ce bine ca am facuta sa rada….”
” da dar trebuia sa faci mai mult…”
“lasa-ma in pace nu am chef de tine acum”
“plec! dar mai am o intrebare pentru tine: daca tu vei fi sigur in fiecare zi aici intreaba-te asta: ea va fi in fiecare zi alaturi de tine aici?”
“pa”
drumul spre casa e unul linistit si nici nu stie cand ajunge si rasuceste cheia in gaura usii…cand a trecut peste cele etaje de urcat si cand a facut cativa kilometri pe strada…..
aprinzand becul vede casa asa de curata si mancarea rece pe masa cu un bilet “te-am asteptat dar sa facut tarziu”
rade usor, iar i se vad gropitele si se aseaza in pat incet…
mai sta cateva ore treaz analizand fiecare fapt ce sa intamplat in seara asta (bine poate era si de la fericirea ce o simtea in momentele alea) si adoarme fara sa isi dea seama…dar in timp ce doarme o viseaza si totul e asa de frumos si totul pare(dintr-o lipsa de cuvinte pentru explicatie) fericit….dar inainte sa se trezeasca cu soarele in fata i se repeta intrebarea in gand de mai multe ori incat se trezeste ca sa nu o mai auda….
sie dimineata din nou…ora 9
